Romania Boxer Club
» Acasă
» Standardul rasei
» Statutul / Regulamente
» Manifestări chinologice
» Crescători
» Monte
» Cuiburi / Pui
» Reproducție
» Articole, informații și actualități
» Înscriere expoziții
» Istoricul rasei
» Comitetul director
» Formulare, cereri, taxe
» Galerie imagini
» Linkuri
» Forum
» Contact
» Boxer Rescue

 

Ultimele imagini introduse

Aceasta pagina a fost accesata de 4973 ori

mmvet.ro

Taste of Wild

Consideraţii despre gestaţia femelei şi influenţa virusului herpes asupra cuiburilor

 

Având numeroase contacte cu un grup de crescători care au experimentat diverse problematici, şi având şansa să numărăm printre prietenii noştri doi profesionişti cu o mare reputaţie şi onestitate morală, şi anume: Prof. Ada Rota şi Dr. Chiara Milani, am fost de părere că era interesant să le întâlnim şi să le punem câteva dintre întrebările care ne frământă cel mai mult.
Întâlnirea ce a avut loc în canisa Che Linse a fost cu adevărat productivă şi interesantă, şi ne-a permis totodată să petrecem o zi plăcută cu prieteni inteligenţi şi încântători cu o pasiune viscerală pentru boxer.
Mai jos urmează ceea ce a reieşit din întâlnirea cu cei doi profesori, cărora le mulţumim din nou pentru disponibilitate, precum şi pentru uşurinţa exprimării, care ne-a permis o excelentă întelegere a subiectului în discuţie:  
Mulţumiri către:
Ada Rota
Profesor asociat la Clinica de Obstretică şi Ginecologie Veterinară
Facultatea de Medicină Veterinară
Universitatea din Torino
Chiara Milani
Cercetător la Clinica de Obstretică şi Ginecologie Veterinară
Facultatea de Medicină Veterinară
Universitatea din Padova
Preambul:
În caz de mortalitate totală sau parţială a cuiburilor, crescătorii se gândesc imediat că s-a întâmplat din cauza virusului herpes, dar aproape niciodată nu se fac teste şi aproape niciodată nu este vorba de herpes.
De fapt, mortalitatea intervine din cauza herpesului sporadic şi ocazional, astfel că nivelul constant mare de mortalitate neonatală a cuiburilor nu poate fi imputat acestui virus.
Virusul herpes se poate transmite, în principal, pe cale oralo-nazală. Transmiterea pe cale sexuala este posibilă, dar are o incidenţă scăzută.
La câinii adulţi sau, oricum, mai mari de două sau trei săptămâni, herpesul determină o formă de afecţiune respiratorie uşoară (conjunctivită, scurgere nazală), care trece de cele mai multe ori neobservată.
De asemenea, pot apărea vezicule/papule pe mucoasa genitală (chiar şi în acest caz dificil de observat).
Un animal bolnav elimină virusul prin secreţii oralo-nazale, în acest fel putându-l transmite.
Dacă există vezicule/papule genitale, virusul se poate transmite pe cale sexuală animalului cu care se împerechează în acel moment (dar virusul se transmite în acel moment şi prin respiraţie!).
O femelă care se infectează în timpul gestaţiei poate avorta sau, mult mai frecvent, poate transmite virusul către nou-născuţi atunci când îi linge (aceasta este cea mai frecventă modalitate de transmitere); nou-născuţii pot fi infectaţi chiar la momentul naşterii, în timpul trecerii prin vagin, în cazul în care există vezicule/papule genitale. Îmbolnăvirea la puii nou-născuţi este, în general, mortală.
Câinii afectaţi de herpes, fiind purtători ai virusului, niciodată nu vor putea fi vindecaţi complet, deoarece acesta ramâne localizat în ganglionii nervoşi. În caz de stres (schimbarea de mediu, introducerea în ambient a unor noi exemplare, expoziţiile...) virusul începe să se multiplice din nou, iar exemplarele purtătoare îl elimină, devenind astfel o sursă de infecţie pentru câinii sănătoşi.
Un animal adult care se îmbolnăveşte răspunde la efectele virusului producând anticorpi. Titrul de anticorpi rămâne la un nivel ridicat pentru circa două luni, în timp ce titrele scăzute de anticorpi sunt detectabile timp de doi ani.
Nou-născuţii se protejează împotrva virusului dacă primesc colostru de la mamă, în care se găsesc anticorpi împotriva virusului. Fetuşii şi nou-născuţii proveniţi din femele seronegative care au contractat virusul în timpul gestaţiei se află în risc de infecţie.
Femelele seropozitive, şi anume acelea care produc anticorpi împotriva virusului şi care au titrul potrivit, protejează puii.
Ce se întâmplă când titrul de anticorpi devine foarte scăzut? 
Nu se poate şti dacă femelele purtătoare, care au devenit seronegative, pot sau nu să protejeze puii sau dacă, din cauza stresului gestaţiei, ele devin eliminatoare de virusuri şi îşi infectează proprii pui.
Cum se gestionează chestiunea vaccinului?
- Canisele în care toţi câinii sunt seronegativi: virusul nu circulă, astfel încât nu există riscuri pentru nou-născuţi, cu excepţia faptului în care un câine bolnav sau purtător-eliminator al virusului intră în canisă sau cu care se intră în contact.
- Canisele în care toţi câinii sunt seropozitivi: puii sunt protejaţi de anticorpii materni, iar vaccinul nu este necesar.
Cea mai frecventă situaţie:
- Canisele în care există câţiva câini seropozitivi, iar ceilalţi sunt seronegativi: puii celor seronegativi se află sub risc.
Funcţionează vaccinul?
În urma unor teste independente (care nu au fost finanţate de producători), efectuate de mine şi de Chiara, putem spune că vaccinul furnizează aproape întotdeauna o creştere mare a nivelului titrului de anticorpi.
Unele femele (aparţinând aceluiaşi crescător) au rămas ....... după vaccinare (e aproape  sigur doar un caz, dar crescătorul nu a mai dorit să utilizeze vaccinul).
Este de remarcat ca vaccinul costă aproape la fel de mult ca un test de titru de anticorpi în ser. Titrul de anitcorpi ne spune dacă câinele a fost recent în contact cu virusul şi dacă este capabil să protejeze puii.
Detectarea virusului prin intermediul PCR (Reacţia de Polimerizare în Lanţ http://www.google.ro/url?sa=t&source=web&cd=3&ved=0CCUQFjAC&url=http%3A%2F%2Fwww.i-medic.ro%2Fprintpdf%2Fanalize%2Freactia-de-polimerizare-lant-pcr&ei=4MecTZPpHYjqOdzdyPwG&usg=AFQjCNFtsnJmFi9H4yFFujhBgq_LW-82YQ) efectuat la nivelul tractului respirator sau genital ne spune numai dacă, în acel moment, virusul este prezent în mucoasă, dar nu poate exclude ca animalul să fie purtător, dacă în acel moment are virusul localizat în nervii ganglionari. 
Nu se poate şti în acest moment dacă herpesul poate cauza fertilitatea scăzută, pentru că nu există studii care să fi produs rezultate relevante.
Deoarece virusul trăieşte bine şi se multiplică la temperaturi joase, o primă linie de apărare este aceea de a ţine nou-născuţii la căldură.
Care sunt principalele cauze ale mortalităţii infantile în timpul primelor două săptămâni de viaţă?
Mulţi factori pot contribui la predispoziţia unui nou-născut la moarte:
Factori maternali
Dificultăţi la naştere
Boli ale aparatului genital şi mamar
Factori care ţin de calitatea de nou-născut
Imaturitate
Greutate mică
Hipotermie
Malformaţii
Naştere dificilă/Hipoxie
Paraziţi
Factori care ţin de rasă
Consangvinitate
Modul de gestionare a mamei
Asistenţa la naştere
Chestiuni de igienă
Utilizarea antibioticelor
FOARTE IMPORTANT: CURSUL NAŞTERII
Durata momentul expulzării puiului
Minute/expulzare a puiului
Naştere lentă: > 60 minute/expulzare
Naştere normală: < 60 minute-expulzare
Utilizarea Oxytocinei? Poate fi contraproductivă deoarece duce la dislocarea placentei.
Din studiile pe care le-am efectuat: 
20 de cuiburi în canisă. Toate femelele sănătoase (fără mastite sau metrite) – 59 de pui morţi din 132 (44,6%!)
Teste asupra puilor morţi: niciun caz de herpes
Cauze ale morţii puilor:
Pneumonie sau bronhopneumonie (18)
Peritonită/infecţie ascendentă ombilicului (3)
Septicemie (16)
Şoc endotoxic (9)
Necunoscute (13)
Când este momentul de vaccinare a puilor?
Depinde! Dacă mamele sunt corect vaccinate şi ajung la naştere cu un titru de anticorpi mare care se transmite puilor, vaccinarea începe de regulă în jurul vârstei de 50-60 de zile.
Dacă vaccinarea începe prea devreme, există o mare probabilitate ca anticorpii dobândiţi de la mamă să ducă la dezactivarea virusului inoculat prin vaccin, astfel că sistemul imunitar al puilor ar putea să nu fie stimulat să producă anticorpi noi. Când nivelul de anticorpi maternali este scăzut, puiul este neprotejat şi, în momentul în care intră în contact cu virusul, se îmbolnăveşte. 
De aceea, dacă începem vaccinarea prea devreme (de exemplu, în jurul vârstei de 40 de zile), este nevoie să facem multe rapeluri deoarece primele au fost inutile (în special cel pentru parvoviroză).
Pe de altă parte, în caz de risc de parvoviroză, vaccinarea trebuie să fie începută foarte devreme (în a 4-a săptămână) şi repetată vaccinarea la fiecare două săptămâni până în a 12-a sau a 13-a săptămână. 
Cum putem şti care este perioada de ovulaţie a femelei şi, astfel, când se termină gestaţia?
Metoda pe care o avem la dispoziţie este aceea de a urmări căldurile prin testări citologice vaginale; când situaţia citologică se modifică, începem să dozăm progesteron. Precizia kitului colorimetric nu este suficientă, astfel că este necesar să ne adresăm unui laborator care să ne indice o valoare numerică.
Atenţie, pentru că, depinzând de metoda folosită de laborator, pot interveni rezultate diferite! Gestaţia durează aproximativ 62 de zile de la ovulaţie.
La femelele cu probleme de fertilitate este recomandat a se doza progesteron chiar şi în timpul gestaţiei şi a se efectua diagnoze ecografice cât de devreme posibil (începând cu a 21-a – 22-a zi).
Alimentaţia femelei gestante este importantă? Sunt anumite tipuri de hrană mai bune decât altele?
Este sigur important pentru fertilitate. Multe cazuri de vaginite la pui sunt observate la tipurile de alimente „forţate”.
Când carnea folosită este tratată cu hormoni (de exemplu, carnea de pasăre), pot exista efecte asupra fertilităţii. Alimentaţia proaspătă este mult mai greu de gestionat. 
Pubertatea şi perioadele dintre călduri
Pubertatea este legată de mulţi factori, printre care fundamentali sunt alimentaţia (câinele devine puber când ajunge la procentaj stabil al greutaţii finale, astfel că, dacă creşte în greutate foarte rapid, va intra în călduri mai devreme) şi factorii genetici.
Dacă pubertatea întârziată se regăseşte în linia de sânge, este probabil că şi urmaşii vor avea călduri întârziate.
Perioada dintre călduri este de aproximativ 6 luni, dar poate fi şi de 7-8 luni fără ca aceasta să însemne că este patologic. Nu este bine dacă perioada dintre călduri este prea scurtă, de 4 luni, de exemplu, pentru ca uterul nu dispune de o perioadă suficient de lungă şi în final animalul tinde către fertilitate scăzută.
Este recomandat a se face selecţie pentru acest aspect (care se regăseşte adesea la ciobanescul german).

Consideraţii ale crescătorilor de boxer din Italia

asupra virusului HERPES la câine

 

Sursa: Boxering.Net

 

"Având numeroase relaţii cu un grup de crescători care au experimentat diverse problematici şi având şansa să numărăm printre prietenii noştri doi profesionişti cu o mare reputaţie şi onestitate morală, şi anume: Prof. Ada Rota şi Dr. Chiara Milani, am considerat că este interesant să le întâlnim şi să le punem câteva dintre întrebările care ne frământau cel mai mult.
Întâlnirea, ce a avut loc în canisa de boxeri Che Linse, a fost cu adevărat productivă şi interesantă, şi ne-a permis totodată să petrecem o zi plăcută cu prieteni inteligenţi şi încântători, cu o pasiune viscerală pentru boxer.


Mai jos urmează ceea ce a rezultat din întâlnirea cu cei doi profesori, cărora le mulţumim din nou pentru disponibilitate, precum şi pentru uşurinţa exprimării, care ne-a permis o excelentă înţelegere a subiectului în discuţie:  


Mulţumiri către:

Ada Rota

Profesor asociat la Clinica de Obstretică şi Ginecologie Veterinară - Facultatea de Medicină Veterinară, Universitatea din Torino


Chiara Milani
Cercetător la Clinica de Obstretică şi Ginecologie Veterinară - Facultatea de Medicină Veterinară, Universitatea din Padova

Preambul

 

În caz de mortalitate totală sau parţială a cuiburilor, crescătorii se gândesc imediat că s-a întâmplat din cauza virusului herpes, dar aproape niciodată nu se fac teste şi aproape niciodată nu este vorba de herpes.


De fapt, mortalitatea intervine din cauza herpesului sporadic şi ocazional, astfel că nivelul constant mare de mortalitate neonatală a cuiburilor nu poate fi imputat acestui virus.
Virusul herpes se poate transmite, în principal, pe cale oralo-nazală. Transmiterea pe cale sexuala este posibilă, dar are o incidenţă scăzută.

La câinii adulţi sau, oricum, mai mari de două sau trei săptămâni, herpesul determină o formă de afecţiune respiratorie uşoară (conjunctivită, scurgere nazală), care trece de cele mai multe ori neobservată. De asemenea, pot apărea vezicule/papule pe mucoasa genitală (chiar şi în acest caz dificil de observat).Un animal bolnav elimină virusul prin secreţii oralo-nazale, în acest fel putându-l transmite.

Dacă există vezicule/papule genitale, virusul se poate transmite pe cale sexuală animalului cu care se împerechează în acel moment (dar virusul se transmite în acel moment şi prin respiraţie!).

O femelă care se infectează în timpul gestaţiei poate avorta sau, mult mai frecvent, poate transmite virusul către nou-născuţi atunci când îi linge (aceasta este cea mai frecventă modalitate de transmitere); nou-născuţii pot fi infectaţi chiar la momentul naşterii, în timpul trecerii prin vagin, în cazul în care există vezicule/papule genitale. Îmbolnăvirea la puii nou-născuţi este, în general, mortală.


Câinii afectaţi de herpes, fiind purtători ai virusului, niciodată nu vor putea fi vindecaţi complet, deoarece acesta ramâne localizat în ganglionii nervoşi. În caz de stres (schimbarea de mediu, introducerea în ambient a unor noi exemplare, expoziţiile...) virusul începe să se multiplice, iar exemplarele purtătoare îl elimină, devenind astfel o sursă de infecţie pentru câinii sănătoşi.
Un animal adult care se îmbolnăveşte răspunde la efectele virusului producând anticorpi. Titrul de anticorpi rămâne la un nivel ridicat pentru circa două luni, în timp ce titrele scăzute de anticorpi sunt detectabile timp de doi ani.

Nou-născuţii sunt protejaţi împotrva virusului dacă primesc colostru de la mamă, în care se găsesc anticorpi împotriva virusului. Fetuşii şi nou-născuţii proveniţi din femele seronegative care au contractat virusul în timpul gestaţiei se află în risc de infecţie.

Femelele seropozitive, şi anume acelea care produc anticorpi împotriva virusului şi care au titrul potrivit, protejează puii.

Ce se întâmplă când titrul de anticorpi devine foarte scăzut? 
Nu se poate şti dacă femelele purtătoare, care au devenit seronegative, pot sau nu să protejeze puii sau dacă, din cauza stresului gestaţiei, ele devin eliminatoare de virusuri şi îşi infectează proprii pui.

 


Cum se gestionează chestiunea vaccinului?
- Canisele în care toţi câinii sunt seronegativi: virusul nu circulă, astfel încât nu există riscuri pentru nou-născuţi, cu excepţia faptului în care un câine bolnav sau purtător-eliminator al virusului intră în canisă sau cu care se intră în contact.
- Canisele în care toţi câinii sunt seropozitivi: puii sunt protejaţi de anticorpii materni, iar vaccinul nu este necesar.
Cea mai frecventă situaţie:
- Canisele în care există câţiva câini seropozitivi, iar ceilalţi sunt seronegativi: puii celor seronegativi se află sub risc.


Funcţionează vaccinul contra herpesului?

În urma unor teste independente (care nu au fost finanţate de producători), efectuate de mine şi de Chiara, putem spune că vaccinul furnizează aproape întotdeauna o creştere mare a nivelului titrului de anticorpi.

Unele femele (aparţinând aceluiaşi crescător) au resorbit sarcina după vaccinare (e aproape sigur doar un caz, dar crescătorul nu a mai dorit să utilizeze vaccinul).


Este de remarcat ca vaccinul costă aproape la fel de mult ca un test de titru de anticorpi în ser. Titrul de anitcorpi ne spune dacă câinele a fost recent în contact cu virusul şi dacă este capabil să protejeze puii.

Detectarea virusului prin intermediul PCR (Reacţia de Polimerizare în Lanţ) efectuat la nivelul tractului respirator sau genital ne spune numai dacă, în acel moment, virusul este prezent în mucoasă, dar nu poate exclude ca animalul să fie purtător, dacă în acel moment are virusul localizat în nervii ganglionari. Nu se poate şti în acest moment dacă herpesul poate cauza fertilitatea scăzută, pentru că nu există studii care să fi produs rezultate relevante.


Deoarece virusul trăieşte bine şi se multiplică la temperaturi joase, o primă linie de apărare este aceea de a ţine nou-născuţii la căldură.


Care sunt principalele cauze ale mortalităţii infantile în timpul primelor două săptămâni de viaţă?

Mulţi factori pot contribui la predispoziţia unui nou-născut la moarte:

Factori maternali

Dificultăţi la naştere

Boli ale aparatului genital şi mamar

Factori care ţin de calitatea de nou-născut

Imaturitate

Greutate mică

Hipotermie

Malformaţii

Naştere dificilă/Hipoxie

Paraziţi

 


Factori care ţin de ambientul de canisă

Consangvinitate

Modul de gestionare a mamei

Asistenţa la naştere

Chestiuni de igienă

Utilizarea antibioticelor

 


 

FOARTE IMPORTANT: CURSUL NAŞTERII

 


Durata momentul expulzării puiului

Minute/expulzare a puiului


Naştere lentă: > 60 minute/expulzare

Naştere normală: < 60 minute/expulzare


Utilizarea Oxytocinei? Poate fi contraproductivă deoarece duce la dislocarea placentei.


Din studiile pe care le-am efectuat: 20 de cuiburi în canisă.

Toate femelele sănătoase (fără mastite sau metrite) – 59 de pui morţi din 132 (44,6%!)

Teste asupra puilor morţi: niciun caz de herpes

Cauze ale morţii puilor:

Pneumonie sau bronhopneumonie (18)

Peritonită/infecţie ascendentă ombilicului (3)

Septicemie (16)

Şoc endotoxic (9)

Necunoscute (13)

 

Când este momentul de vaccinare a puilor?


Depinde! Dacă mamele sunt corect vaccinate şi ajung la naştere cu un titru de anticorpi mare care se transmite puilor, vaccinarea începe de regulă în jurul vârstei de 50-60 de zile.

Dacă vaccinarea începe prea devreme, există o mare probabilitate ca anticorpii dobândiţi de la mamă să ducă la dezactivarea virusului inoculat prin vaccin, astfel că sistemul imunitar al puilor ar putea să nu fie stimulat să producă anticorpi noi. Când nivelul de anticorpi maternali este scăzut, puiul este neprotejat şi, în momentul în care intră în contact cu virusul, se îmbolnăveşte. 


De aceea, dacă începem vaccinarea prea devreme (de exemplu, în jurul vârstei de 40 de zile), este nevoie să facem multe rapeluri deoarece primele au fost inutile (în special cel pentru parvoviroză).

Pe de altă parte, în caz de risc de parvoviroză, vaccinarea trebuie să fie începută foarte devreme (în a 4-a săptămână) şi repetată vaccinarea la fiecare două săptămâni până în a 12-a sau a 13-a săptămână. 


Cum putem şti care este perioada de ovulaţie a femelei şi, astfel, când se termină gestaţia?


Metoda pe care o avem la dispoziţie este aceea de a urmări căldurile prin testări citologice vaginale; când situaţia citologică se modifică, începem să dozăm progesteron. Precizia kitului colorimetric nu este suficientă, astfel că este necesar să ne adresăm unui laborator care să ne indice o valoare numerică.
Atenţie! pentru că, depinzând de metoda folosită de laborator, pot interveni rezultate diferite!

Gestaţia durează aproximativ 62 de zile de la ovulaţie.


La femelele cu probleme de fertilitate este recomandat a se doza progesteron chiar şi în timpul gestaţiei şi a se efectua diagnoze ecografice cât de devreme posibil (începând cu a 21-a – 22-a zi).

 

Alimentaţia femelei gestante este importantă? Sunt anumite tipuri de hrană mai bune decât altele?


Este sigur important pentru fertilitate. Multe cazuri de vaginite la pui sunt observate la tipurile de alimente „forţate”.

Când carnea folosită este tratată cu hormoni (de exemplu, carnea de pasăre), pot exista efecte asupra fertilităţii. Alimentaţia proaspătă este mult mai greu de gestionat. 


Pubertatea şi perioadele dintre călduri


Pubertatea este legată de mulţi factori, printre care fundamentali sunt alimentaţia (câinele devine puber când ajunge la un procentaj stabil al greutaţii finale, astfel că, dacă creşte în greutate foarte rapid, va intra în călduri mai devreme) şi factorii genetici.


Dacă pubertatea întârziată se regăseşte în linia de sânge, este probabil că şi urmaşii vor avea călduri întârziate.


Perioada dintre călduri este de aproximativ 6 luni, dar poate fi şi de 7-8 luni fără ca aceasta să însemne că este patologic. Nu este bine dacă perioada dintre călduri este prea scurtă, de 4 luni, de exemplu, pentru ca uterul nu dispune de o perioadă suficient de lungă de relaxare şi în final animalul tinde către fertilitate scăzută.


Este recomandat a se face selecţie pentru acest aspect (care se regăseşte adesea la ciobanescul german).

 

 

Articol de Ada Rota şi Chiara Milani, pentru Boxering.Net

Traducerea şi adaptarea: Ioana Milea

Sursa: Incontro di Allevatori - l'Herpes Virus Canino 

Romania boxer club logo Asociatia chinologica internationala Federatia chinologica internationala
Kennel.ro Romanian dog breeders, Canise din Romania, Crescatori de caini de rasa     The contents of all material available on this Internet site are copyrighted by RomaniaBoxerClub.ro unless otherwise indicated. The content may not be reproduced, disseminated, published, or transferred in any form or by any means, except with the prior written permission of RomaniaBoxerClub.ro.    
Rss Feed