ISTORIA RASEI BOXER GERMAN ÎN ROMÂNIA ŞI SITUAŢIA ACTUALĂ A RASEI
Boxerul German în România s-a bucurat de o simpatie fantastică în rândul deţinătorilor şi crescătorilor din ţară, mai ales începând cu a doua parte a anilor ’70, care a ţinut până aproape de sfârşitul anilor ’90, când rasa a suferit un regres supărător.
Primele importuri au fost efectuate din Ungaria, la începutul anilor ’70, primul fiind un mascul galben cu însemne albe cu numele de Alsókispesti Lucifer, importat de Dl. Cozalian din Cluj, şi o femelă galbenă cu numele Balázsvölgyi Dianna Alfa, cumpărată de Dl. Dr. Radu Ciobanu din Arad, proprietarul canisei Grey Box. Primele exemplare rezultate din aceşti reproducători au fost: Aster de Timiş (COR nr. 1 Bx) şi Aia Cora of Grey Box (COR Nr. 2 Bx); trebuie, totuşi, să recunoaştem că aceste exemplare nu au ajuns la nivelul calitativ al părinţilor.
Importuri mai serioase s-au făcut începând din anul 1975, când tot din Ungaria au fost importaţi: Vikingblut Godewind şi Vikingblut Raja care au format baza canisei Bumerang din Cluj, proprietar Lörinc Csaba.
În perioada imediat următoare, Dl. Szakál István din Târgu Mureş a importat un mascul galben – Vikingblut Kondor – şi două femele tigrate, tot din canisa Vikingblut.
O contribuţie importantă au adus şi crescătorii Dl. Dr. Roth şi Dl. Gáll din Mircurea Ciuc, cu exemplarele Mezőkovesdi Eros şi Mediteran Glee Csicsi.
Tot în acesată perioadă, s-a înfiinţat şi canisa Lion Blood, proprietatea dlui Lászlófi Stefan, care a obţinut rezultate frumose cu exemplarele provenite din canisa lui.
O altă canisă din Bistriţa, canisa Cerberus, proprietar Dl. Scripcar Traian, care a obţinut rezultate remarcabile cu o femelă import din Ungaria, Vikingblut Mary, care a fost montată de mai multe ori cu un mascul tigrat foarte valoros – Heiko v. Rittersburg Zolking, din care s-au obţinut exemplare foarte reuşite, contribuind la ridicarea calităţii rasei. Tot Dl. Scripcar a mai importat doi reproducători valoroşi Dixie v. Scorpion şi Wings Wind.
În această perioadă o contribuţie importantă a avut şi canisa Donaukrieger din Bucureşti, aparţinînd familiei Fierestrăieru.
Trebuie să-l amintim şi pe Dl. Adrian Hodorogea, un inimos şi ambiţios crescător din Galaţi, proprietarul canisei Habox, care, şi astăzi, lucrează foarte serios pentru menţinerea calităţii şi cantităţii rasei, cu importuri din Italia şi Germania.
De asemenea, Dl. Pal Ioan – canisa de Bodoc – a făcut importuri din Belgia, din canisa Hazenberg.
Şi, nu în ultimul rând, trebuie să-i amintesc pe colegul meu, arbitru internaţional, Bambach Robert, împreună cu soţia sa, proprietarii canisei Robax, cei care au încercat să menţină şi să ridice nivelul calitativ al boxerilor din ţară.
O activitate serioasă au avut şi domnii Kiss Csaba (canisa St Bunko), Radu Pârvu, din Satu Mare, şi Ban Mihai din Cluj.
În perioada anilor ’80, la diferite expoziţii organizate la noi în ţară, CAC şi CACIB, participau de nenumărate ori 50-60 de exemplare (chiar şi mai multe), după care a început un regres puternic, astăzi existând expoziţii chiar şi cu 5-10 exemplare.
Numai un singur exemplu doresc să vă amintesc: în anul 2001 la Expo-CACIB Timişoara, recunoscută ca o expoziţie cu nivel foarte ridicat, au fost prezentate 9 (NOUĂ) exemplare de Boxer, cu un nivel calitativ foarte scăzut – nici un exemplar nu a primit calificativul excelent.
O perioadă, cele mai valoroase exemplare care apăreau la expoziţiile noastre erau: un mascul tigrat cu numele de Orhalmi Soni, proprietar Orza Virgil din Bistriţa, şi o femelă tigartă, cu numele de Black–Joy Palma, proprietar Stoboran Florin din Oradea, proprietarul canisei Vom Kaiserfelsen.
Acest inimos crescător, care a investit nelimitat timp, muncă şi sume serioase, lucrează pentru menţinerea şi ridicarea nivelului calitativ şi cantitativ al Boxerilor din ţară, făcând importuri din părinţi supercampioni – începându-şi activitatea cu importul a celor doi pui, un mascul şi o femelă galbenă (fraţi de cuib), dintr-o montă excepţională, tata – Sascha del Gran Mogol, mama – Virginia di Soragna.
Calitatea actuală şi viata contemporană a Boxerului în România a fost marcată de Florin Stoboran, care a depus muncă, energie cu foarte mult entuziasm, cu investiţii serioase, pentru a menţine şi ridica nivelul rasei în România.
Eu am speranţa că Boxerul German nu va dispărea de la expoziţiile noastre, chiar prin câţiva crescători inimoşi, ambiţioşi, cei care sunt îndrăgostiţi de această rasă – (dacă o dată ai avut un boxer, pur şi simplu nu poţi să te desparţi de ei) o să ducă mai departe această muncă nobilă, în aşa fel ca, în anii următori, să avem cel puţin nivelul calitativ al exemplarelor prezentate în expoziţii în trecut, eventual, mai ridicat decât nivelul anilor ’80.